miercuri, 4 aprilie 2012

Puisor Mihaela

La Elena este Marea Adunare a Puişorilor, şi era cât pe ce s-o ratăm.

În imaginaţia mea, toţi puişorii sunt galbeni-galbeni, oricât de negri le-ar fi dat să ajungă la maturitate, iar materialul meu numai galben nu e. Vrăjile a la Sabrina sau Bibi Blocksberg n-au avut nici un efect, aşa că în ultimul moment am dat contur unui puişor cenuşiu :(.



















"Şablonul" a fost improvizaţie pe moment. Un cerc, un moţ în vârful capului, iar pe post de aripioare, alte moaţe. Şi a ieşit ceva care seamănă cu Mihaela...acea Mihaela de la "Noapte bună, copii!"















Am cusut un cioculeţ şi am ataşat ochişori.
Seamănă puţin cu Guru din Ice Age.














Picioarele le-am modelat dintr-un fir chenille.














Am cusut cele doua părţi şi le-am umplut cu lână.

Îi multumesc Elenei pentru impuls. Ouă, iepuraşi, coşuleţe aveam destule, dar ne lipsea un puişor.

luni, 2 aprilie 2012

Gaseste ouale

Am văzut la Profi un joculeț "Găsește ouăle!". Era ambalat în țiplă și avea mărimea și grosimea unui caiețel. Nu știu dacă ouăle erau 3D sau erau doar cartonașe.

Instrucțiuniule erau: se montează săgețile, se ascund ouăle prin casă/grădină în direcția arătată de săgeți, și apoi se caută și se reconstituie coșulețul cu ouă de Paște.

Faină idee! De când n-am mai avut și noi o activitate prin casă la care să nu fie musai să stăm la masă. Parcă baba-oarba și șotron pe puzzle-uri din spumă s-au cam învechit.
Și în plus, e de sezon :).
Oricum, ideea se poate adapta la orice eveniment sau ocazie (de exemplu, de Crăciun sau zi de naștere se pot ascunde mici cadouașe).














Să vină recuzita!!!



















- Draga mea, ăsta e coșul cu ouă de Paște!

- Păi, mamă, ce astea-s ouă de Paști?
- Nu-s???? Da' ce-au?!
- Dar nu-s vopsite!

Aaa, asta era. Și eu care credeam că nu-s tocmai ouă. Cu culoarea se rezolvă.



















Am îmbrăcat nucile în hârtie creponată și le-am legat cu elastice de bani. În acest timp, Roxi avea și alte socoteli, le punea pe culori, le făcea perechi, dar nu reușeam să țin pasul cu ea, eu eram nerăbdătoare să văd dacă funcționează "vânătoarea".

Indicatoarele le-am făcut din țepușe de frigărui pe care am prins cu cleme de birou/clame de păr săgeți din hârtie colorată.

Le-am pus în piese mari de lego.

Am cerut copilului un moment de răgaz, de intimitate, în care să pregătesc decorul. Am întins prin sufragerie un sul de hârtie igienică. Așa-mi imaginam că e mai pitoresc, să pășească pe potecă. Pe marginea drumului am pus indicatoarele și am plasat "ouăle" în apropierea lor.

De cum am poftit-o a apărut cu un zâmbet mare pe față, pregătită pentru distracție. Zburda ca o căpriță de la un indicator la altul.

După primul traseu, primea un bonus cine reușea să nu se-mpiedice în amestecul de hârtie igienică și piese de lego.
Până la urmă mi s-a părut inutil traseul din hârtie igienică, pentru că oricum indicatoarele erau puse la vedere, deci nu erau greu de urmărit. Ca decor, era drăguț, dar practic se crea teren accidentat la locul de joacă.

Am făcut cu rîndul cine ascunde-cine caută.
Și-a strâns cu grijă indicatoarele pentru dățile viitoare :).
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...